Maria Lătărețu

0
436

La data de 7 noiembrie 1911 se năștea în localitatea gorjeană Bălcești cea care avea să devină cea mai mare interpretă a muzicii populare românești. Născută într-o familie cu 16 copii, artista a fost nevoită de mică să îndure greutățile vieții, muncind cu ziua prin sat pentru a mai strânge câte un bănuț.

Imaginea copilăriei avea să reapară mai târziu în mintea Mariei Lătărețu care își descria locuința copilăriei ca fiind mică și foarte săracă, cu doar două încăperi. Cel mai mult a iubit în copilărie grădina casei, pe care o descria ca având un gard de jur-împrejur, cu stobori împletiți cu nuiele în care se găseau o mulțime de trandafiri, garoafe, gherghine și o tufă de liliac. “În ea cântau toate păsările din lume, așa de frumos, că am vrut să cânt și eu ca ele…”, spunea Măria Lătărețu mărturisind că a început să cânte din joacă, din dorința de a imita păsările, iar mai târziu a deprins cântece de la mama sa, care își trăgea rădăcinile dintr-o familie de lăutari.




Lipsurile de acasă și dorința de a scăpa de sărăcie o determină la vârsta de 14 ani să plece către Ioniță, fratele ei care cântă într-un taraf din Târgu Jiu. În jurul vârstei de 17 ani ajunge cântăreața principală a tarafului pentru ca în scurt timp să se mărite cu Tică Lătărețu, un viorist din Lelești. Împreună au cutreierat sate și comune, la nunți și botezuri, mai bine de 10 ani, timp în care Maria a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate interprete din zona Olteniei.

Între timp vestea talentului Mariei Lătărețu a ajuns și la urechile marelui folclorist Constantin Brăiloiu, cel care va avea un rol decisiv în cariera artistei. El este cel care a reușit să îi șlefuiască talentul uriaș cu care aceasta era înzestrată. A învățat-o cum să se prezinte pe scenă și cum să-și poarte costumul popular, iar în 1937 o aduce la București pentru înregistrările Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români. În scurt timp ajunge să înregistreze discuri “Columbia” și să cânte la posturile de radio ale vremii. De aici până la consacrarea ca interpreta și reprezentanta cântecului popular românesc nu a mai fost decât un pas.

Măria Lătărețu nu avea carte dar era înzestrată cu o memorie fantastică. Reținea în jur de 1000 de cântece cu muzica și versuri, create dar și culese. Avea un instinct artistic extraordinar. Fără studii muzicale simțea muzică populară cu mare precizie artistică și își alegea pentru repertoriul personal cântecele cu adevărat valoroase. Măria avea “leac” pentru oricine și orice suferință sau dor. Cânta din suflet și cu răspundere mare pentru că spunea ea: “trebuie să faci oamenii să fie fericiți, că au dureri pe suflet și au nevoie să fie mângâiați”. Cântecul ei era ca un descântec vindecător pentru cel care îl asculta; glasul mângâietor și dulce, stilul de interpretare al cântecelor inspirate din frumusețea și puritatea naturii, prima iubire și a frământărilor interioare provocate de greutățile prin care a trecut îi ofereau Măriei o putere interpretativă greu de egalat în muzica românească.

Era o creatoare de geniu, multe dintre cântecele sale despre care se crede și astăzi că vin din creația folclorică, din popor, sunt de fapt ale Măriei Lătărețu, cu muzica și text ori numai muzică sau text. Cântece ca: “M-a făcut mama oltean” ( una dintre primele creații ale Măriei Lătăretu imprimată în 1937 la Arhiva de Folclor a Societății Compozitorilor Români, sub îndrumarea etnomuzicologului Constantin Brăiloiu, alături de alte cântece compuse de ea i-au fost dăruite lui Ion Luican), “Lung îi drumul Gorjului” ( prima creație la vârsta de 17 ani a Măriei Lătărețu ) și “Mărioara de la Gorj” au fost preluate de inegalabilă Maria Tănase. “Lie Ciocarlie”, “Au pornit olteni la coasă”, “La Tismana într-o grădină”, “Mai ți minte mai dragă Mărie”, “Dor de Mamă’ sunt toate creațiile ei.

Se spune că toți marii interpreți ai vremii aveau în repertoriu cântece create de Măria Lătărețu, cântece pe care după ce le dăruia nu le mai cânta niciodată.

Maria Lataretu

În anul 1949 a devenit prim-solista primei noastre orchestre de muzică populară de stat, devenită mai târziu orchestră “Barbu Lăutaru” care aparținea Institutului de Folclor. Maria devenise celebră atât în țară, unde cânta alături de Măria Tănase și Ioana Radu și avea contracte cu celebre case de discuri ale vremii, cât și peste hotare. În Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S, Egipt, Siria, Iordania, Elveția, Turcia, Ungaria, Iugoslavia, Grecia și Bulgaria a fost primită cu sălile pline, fiind supranumită “Prințesă” ori “Regina cântecului românesc”. În pofida diferențelor de limbă, în timpul concertelor sale Maria reușea să transmită auditoriului străin emoția cântecului folcloric românesc.

În 1965 a fost primită în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. A reușit să scrie 104 piese, însă este de presupus că multe alte cântece create și cântate în aproape 40 de ani de carieră au intrat în folclorul popular și nu au fost puse pe note ori înscrise oficial ca fiind creațiile ei.

În ceea ce privește viața personală, Măria a avut norocul să găsească un soț iubitor, alături de care a trecut prin multe greutăți. Împreună au avut 6 copii dintre care numai Ion, al doilea copil al familiei, a trăit. Primul copil, Gică, a murit la vârsta de doi ani și jumătate din cauza unei răceli puternice. Măriuca a fost al treilea copil al familiei despre care se spunea că moștenise talentul mamei sale. Soarta nefericită a făcut ca la vârsta de 6 ani, în timp ce se juca, să fie mușcată de un câine turbat. Aceste tragedii au fost urmate de alte două. Prima a fost moartea, din cauza lipsei medicamentelor, a două fete gemene la vârsta de un an și jumătate pentru că ultimul băiețel, născut la o nuntă unde Maria se dusese să cânte, să moară la trei zile după naștere.

Pentru toți copii pierduți Maria Lătărețu a compus doina “Lie, ciocârlie”, o capodoperă a muzicii românești, care a fost interpretată de-a lungul timpului de mai mulți artiști și despre care mulți cred că este o creație populară anonimă. Interpretarea Mariei Lătărețu este unică, prin această această doină epică transmite, printr-o transpunere alegorică în plângerea ciocârliei, căreia plugul i-a stricat cuibul și i-a ucis puii, suferința provocată de pierderea celor cinci copii.

“Lie, ciocârlie
Ce ți-a venit ție
De cânți pe câmpie,
Singură pe lan
Fără ciocârlan.
Mie mi-a venit
De anul trecut,
Cuibul mi-am făcut
Sub brăzda de plug,
Plugul n-a știut
Cuibul mi-a stârnit
Puii mi-au murit
Și mi-am pus în gând
Ca să zbor în vânt
Să dau de pământ,
Să mor mai curând.”

Necazurile nu s-au oprit aici. Familia Lătărețu a pierdut două locuințe. Prima a fost distrusă de bombardamentele americane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. O a doua casă, pentru care Maria a făcut mari sacrificii financiare, a fost construită la Târgu Jiu, dar când a venit momentul să locuiască într-însa a fost naționalizată de regimul comunist.

Tot în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soțul Mariei Lătărețu a fost înrolat pe front. A fost luat prizonier și timp de 7 ani, până în 1948 când s-a întors în țară, nu s-a știut nimic despre el crezându-se că ar fi murit pe front. În tot acest timp Măria l-a așteptat și a reușit să își crească singură copilul. Toate aceste întâmplări au adus în sufletul ei numai tristețe, accentuându-i durerea și suferințele.




La data de 14 octombrie 1971, din cauza unui cancer galopant, soțul Mariei Lătărețu a decedat. La 11 luni de la acest eveniment nefericit, pe 27 septembrie 1972, Maria Lătărețu avea să se prezinte la ultimul ei concert, în fața publicului prezent în Căminul Cultural din Românești, județul Botoșani. Legenda spune că a murit pe scenă în timp ce cânta melodia “Vă las cântecele mele”:

“Uită-te lume la mine
Lume, dragă lume,
Ia uitați-vă la mine
Lume, dragă lume,
La costum cu floricele
Lume, dragă lume,
Marama cu găurele
Lume, draga mea,
La ochișori și gurița
Lume, dragă lume,
La cămașă cu altiță
Lume, draga mea.

Că mâine mă duc din tine
Lume, dragă lume,
Știu că nu va pare bine
Lume, dragă lume,
Vă las vouă cântecul
Lume, dragă lume,
Inima și sufletul
Lume, dragă lume,
Vă las cântecele mele
Lume, dragă lume,
Să vă petreceți cu ele
Lume, dragă lume.

Mă usuc că frunza-n vânt
Lume, dragă lume,
Când cade jos pe pământ
Lume, dragă lume,
O plouă și-o bate vântul
Lume, dragă lume,
S-amestecă cu pământul
Lume, dragă lume,
O suflă vântul pe toată
Lume, dragă lume,
Parcă n-a fost niciodată
Lume, dragă lume.“

Modul în care a murit a rămas până astăzi un subiect controversat. Mulți din cei care au fost la ultimul ei spectacol, alături de Ioana Lătărețu, susțin că a murit pe scenă în timp ce interpreta celebra melodie “Vă las cântecele mele”. Mai credibile sunt relatările doamnei Laura Lavric și cele ale lui Ionel Schipoancă care se aflau în culise și care susțin că artistă a murit după ce și-a încheiat recitalul, în culise.


“Maria Lătărețu. Ultimul cântec, ultima zi” – Documentar Realizat de Viorel Ilișoi


Maria Lătărețu – Muzică Populară de Colecție

Dacă întâmpinați probleme în utilizarea acestui playlist (listă de redare) citiți următoarele instrucțiuni.

Lista de redare conține 20 de videoclipuri (durata: 1 oră):

  1. Mai ții minte, mai dragă Mărie
  2. Mai treci neică și tu dealul
  3. Radu mamii, Radule
  4. Pe câmpul cu florile
  5. Vă las cântecele mele
  6. Dunăre cu valuri line
  7. Murgule coama frumoasă
  8. Haide cu dor și lună
  9. Joaca horă-n poeniță
  10. Sanie cu zurgălăi
  11. Când o-i zice odată, hai!
  12. Ce frumoasă-i potecuță
  13. Mândruliță de pe grui
  14. Dulce-i dragostea pe fan cosit
  15. Cireșule, frunză rară
  16. Cum am vorbit noi aseară
  17. Aș muri, dar nu acuma
  18. Pădure verde de brad
  19. Lună, lună, ia fi bună
  20. Of, dor, dor, dor

Maria Lătăreţu – Colaj II


Dacă întâmpinați probleme în utilizarea acestui playlist (listă de redare) citiți următoarele instrucțiuni.
Lista de redare conține 19 videoclipuri (durata: 1 oră, 7 minute):

    1. Lie, ciocârlie
    2. Ma uitai, la răsărit
    3. Aș ofta să-mi iasă focul
    4. Aseară pe la chindie
    5. Hei lună
    6. Trei în lume nu se poate
    7. Fir-ai tu să fii de fată
    8. Au pornit olteni la coasă
    9. Dunăre, Dunăre lină
    10. Ma dusei în câmp să ar
    11. Ți-ai uitat dragostea
    12. La stejarul de pe plai
    13. Colindai vâlceaua toată
    14. Neicuță de-atâta dor
    15. Pe drumul de la Cepari
    16. Neică de dragostea mea
    17. Măicuța, să nu mă dai
    18. Cine trece Câmpul Mare
    19. Oltule, Oltețule

    De multe ori, spunând că Maria Lătărețu a fost o interpretă a cântecului popular, spunem prea puțin sau poate chiar greșim. Încercând să explicăm acest lucru explicăm în mod firesc și de ce ocupă un loc aparte în sufletul ascultătorilor, de ce este de nemaintâlnit și de neîntrecut. Ea nu s-a rezumat a fi numai purtător de cântece, numai un intermediar în drumul folclorului de la făuritorii lui la public, pentru că, aidoma creatorului popular, ea a preluat melodiile de pe meleagurile natale, îmbogățindu-le prin interpretare cu noi valențe.

    Cântecul lung oltenesc, cântecele haiducești, hore și mai ales sârbe, celebrele sârbe oltenești, cântecele Măriei Lătărețu poartă cu ele dorul și dragostea, codrul și florile.

    De ce le îndrăgim? Poate pentru că, ascultându-le, ne regăsim în ele, cu bucuriile, cu dorurile noastre…” – Marioara Murărescu

    S-ar putea să vă placă: Ileana Sărăroiu, Petrică Mîțu Stoian.

    Legături externe:

    Etichete: Maria Lataretu biografie, Maria Lataretu colaj, Lataretu Maria, MariaLataretu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here